Nefericirea este o stare care apare in momentul in care simti un disconfort si chiar daca nu realizezi tu, noi suntem defapt intotdeauna nefericiti, pentru ca mereu este loc de mai bun. In momentul in care spunem despre noi k ne este bine si totul e in regula atunci, cugeti 2-3 secunde si gaseste alte moduri in care poti imbunatatii clipa respective, acela este momentul in care apare desi atat de vag incat nu realizezi starea de nefericire.
Incerc sa afirm prin urmatoare fraza cum ca nefericirea este invers proportional cu perfectiunea, iar in momentul in care nu este perfect, ne permitem sa spunem k suntem nefericiti, iar perfectiunea costa, unii spun ca ne costa viata, insa eu cred ca nu exista prêt pentru o perfectiune adevarata deoarecea aceasta exista doar in fabule sau un cartile cu zane si printi ce le ascultam inainte de culcare. Cum mereu este loc de imbunatatiri, mereu este loc de putina tristete si necaz fie el cat de mic … si totusi totul spre bine….
Gandesc ca nu exista fericire fara tristete. M-as incumeta sa spun ca daca nu ar exista pe lume termenul si notiunea de tristete atunci fericirea ar deveni un cotitian, iar cotitianul chiar daca nu reprezinta stare de bine sau rau reprezinta o stare de plictiseara, indeamna la somnolenta, atunci viata este ca o spirala ce se sfarseste la un moment dat brusc. Moment in care daca poate ai mai putea simtii ceva, probabil acel sentiment ar fi de regret … care in cartea mea apartine de capitolul tristete.
Cel mai bine cred ca este atunci cand farama de necaz aprinde focul fericirii in inima cuiva, pentru ca acest suflet de om sa prinda aripi si sa scape de cotidianul plictisit al zilelor ce la un punct pe sirul de margele al propriei vieti ia sfarsit, moment in care sentimentul trebuie sa fi existat atat de firicire dar si de nefericirea zilelor insorite.
Da ... sa nu uit de atasamentul necesar postarii. O seara linistita.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu