Imi aduc aminte de o povestioara ce am auzit-o de la un amic italian, Andrea, mi-a spus cum pe o plaja se vedeau doua urme de pasi, in nisip, una din urme mai mare decat cealalta, iar din cand in cand una disparea, ramanand doar o urma de pasi, in nisipul ud. Atunci Omul respectiv si-a dat seama ca cealalta urma apartine Dumnezeului sau, iar momentele grele erau reprezentate doar de urma singurateca de pasi pe cand cele doua urme erau simboluri pentru clipele fericite. In acest moment Omul L-a intrebat pe Dumnezeu: "De ce in momentele dificile ma lasi singur sa-mi duc povara?", iar raspunsul a urmat imediat: "Nu te grabi si judecata. Daca te uiti mai atent urmele de pasi, sunt ale mele, pentru ca Eu te iau pe tine in brate si te tin acolo pana depasesti momentele grele ale vietii tale."
Dar inteleg de ce omul a pus intrebarea, pentru ca in momentele grele, chiar daca esti tinut in brate si protejat, tot esti afectat de cele din jurul tau indiferent de bariera protectoare ridicata pentru a te feri de efectele problemelor zilnice. Oameni suntem, bere bem, din bunatatile vietii ne infructam fara nestiinta, fara sa tinem cont de nevoia ce o aveam in situatiile dificile ce urmeaza in ziua de maine si parca nu ne pasa de nimeni cand ne este bine dar dorim atentie si ajutor cand suntem raniti si neputinciosi.
Bine ca sunt inca la inceput si imi fac griji pentru nimicuri, facand din acestea epicentrul universului, pentru ca acesta este antrenamentul pentru ceea ce ne asteapta dupa bariera de protectie. De aceea nu ma voi opri niciodata in a face ceea ce fac, in a fi cine sunt eu, si a continua sa ma "joc" in laboratorul meu ce il numesc "lume" pentru ca a renunta la felul tau de a fi in urma ranilor provocate de diferite batalii inseamna a renunta la viata si la tot ceea ce este mai bun in noi.
PS: muzica este din filmul August Rush. foarte dragut.
PSS: va place titlul ? :))
PSS: va place titlul ? :))
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu